Fabrica de roabe era renumită pentru calitatea produselor sale. Bineînţeles că la o aşa fabrică era de remarcat şi vigilenţa paznicului care nu slăbea nimic din ochi! Mulţi au încercat să mai iasă cu câte o piesă ceva , dar paznicul a descoperit şi sancţionat totul! (cred că nici măcar nu este român, era prea corect domnule!). Într-o bună zi, Bulă, unul din muncitorii fabricii, trecu, pe lângă singura poartă a fabricii, cu o roabă plină cu talaj. La poarta, bineînţeles la datorie, vigilentul paznic:
– Stop! spuse acesta.Ce e asta?
– O roabă cu talaj, spuse Bulă.
– Hmmm,… pe mine nu m-a păcălit nimeni, ia să vedem noi ce avem aici, strecurându-şi mâinile prin talaj.
Surpriză: nu era nimic ascuns acolo!
– Bine, treci ! spuse, cu un ton încă suspect, vigilentul pazic.
Azi aşa, mâine la fel, şi timp de o săptămână Bulă tot trecea cu roaba cu talaj. Paznicul ,care fierbea de curiozitate, îşi luă inima în dinţi, şi, oprindu-l pe Bulă şi de această dată, îl întreabă:
– Dar ce naiba faci cu atâta talaj măi Bulă, la ce-ţi trebuie!? Uite, dacă îmi spui, îţi jur că nu mai spun la nimeni!
-Nu mai spuneţi la nimeni?!
Stă puţin Bulă pe gânduri şi continuă:
– Bineee mă, dacă te-ai jurat, uite, de fapt, mie nu-mi trebuie talajul, ci roabele…