A fost odată ca niciodată un râu mare cât fluviul Dunăre. Într-o parte a râului trăia iepurele iar în cealaltă parte ursul. Într-o zi ursul stătea pe un buştean şi mânca fructe de pădure. Şi în timp ce se bucura de acel mic dejun îl aude pe iepure ţipând după el:
– Ursuleţule, ursuleţule! Mişcă-ţi fundul gras până aici. Trebuie să îţi arăt ceva foarte important.
– Nu acum! Mănânc.
– Hai… E foarte important.
– În nici un caz.
– Te rog. E urgent. Ai să vezi că este o surpiză frumoasă pentru tine.
La insistenţele iepurelui, ursul cedează şi se hotărăşte să treacă râul sălbatic şi încep să caute o trecătoare. Îi luă o zi şi o noapte să traverseze ditamai râul, ajungând pe malul celălalt gemând obosit. Gâfâind îl întreabă pe iepure:
– Ei bine, iepuraş, ce vroiai să îmi zici?
– Hei ursuleţule, uite cât de multe fructe de pădure sunt pe celalată parte!

 

~~~~
Doi moși stau pe o bancă și se uită la trecători. La un moment dat trece o tipă foarte frumoasă prin fața lor. peste cinci minute trece iar. Si iar. Și tot așa de câteva zeci de ori. La un moment dat unul dintre moși:
– Moare după mine! zice un moș.
– Ei hai! De unde știi?
– Nu vezi ce tânără e?! Nu are cum să moară înaintea mea!