Itzic vroia neaparat sa il intalneasca pe Papa. Si ii tot scria el, ii scria, Papa nimic, nu ii acorda atentie. Si trec asa 30 de ani, pana cand intr-o zi, Papa face o vizita in Israel. Toate bune si frumoase, se intalneste Papa cu Primul-Ministru, discuta, pun la cale, etc. La un moment dat, Primul-Minstru zice:
– Sfintia Voastra, inainte de a pleca, as avea o rugaminte!
– Te ascult, spuse Papa.
– Stiti, avem aici in Israel pe unul Itzic, de 30 de ani va scrie in fiecare zi o scrisoare, va roaga sa-l primiti in audienta si de fiecare data l-ati refuzat.
In spiritul crestinatatii, n-ati vrea, daca tot sunteti aici, sa-l primiti, sa vedeti ce vrea, e pacat, de 30 de ani vrea sa va vorbeasca, va rog eu frumos, doar 5 minute!
-Bine, bine, zice Papa, sa vina la mine!
Vine Itzic, saruta mana Papei si-i zice:
-Stiti, eu de 30 de ani vreau sa va intalnesc, am o problema si as vrea sa ma ajutati.
-Spune Itzic!
-Stiti, eu am un restaurant. Mare, frumos, mancare buna, bautura buna, ieftin, toata lumea vine sa manance la mine.
-Bravo Itzic, esti un spirit intreprinzator!
-Da, dar eu am restaurantul de la tatal meu
-Foarte frumos, ai preluat afacerea, ai dezvoltat-o…
-Da, dar tatal meu il avea de la tatal lui
-Bine Itzic, inteleg, a fost o afacere in familie, ati muncit din greu…
-Da, dar tatal tatalui meu il avea de la tatal lui
-Itzic, am inteles, comertul este o trasatura a familiei, foarte frumos!
-Da, dar si tatal tatalui tatalui meu il avea de la tatal lui…
-Itzic, ma exasperezi, nu inteleg, unde vrei sa ma duci, pe vremea lui Hristos?
-Exact, vedeti, ati inteles, e vorba despre Cina Cea de Taina… a ramas neplatita … cum facem?