– Mai Vasalie, da-mi împrumut un chil de palinca pâna ce-oi face-o pe-a me.
– Ia, mai Ioane, ca doar suntem pretini.
Ion, dupa doua zile:
– Mai Vasalie, mai da-mi un chil de palinca, ma, ca n-am reusit s-o fac pe-a me.
– Ia, ma Ioane, c-o s-o faci azi, mâne si tu.
Ion dupa o saptamâna venea spre poarta lui Vasalie care era la masa cu Maria lui.
Vasalie îi zice lu’ nevastasa:
– Tu, Marie, daca vine la noi, zi-i ca nu-s acasa (si se baga sub pat).
Vine Ion si zice:
– Ziua buna, Marie!
– Ziua buna, Ioane.
– Apai, Vasalie une-i?
– Nu-i acasa, zice ea.
– No, eu am vinit cu ale doua chile de palinca si cu înca o jumate sa ne cinstim ca-ntre pretini din palinca noua.
Daca Vasalie nu-i aci, ne-om cinsti doar noi.
Se cinstesc, se-ncalzesc, se suie-n pat si s-apuca Ion de … Maria.
Vasalie de sub pat aude, simte oarece si cugeta adânc:
‘Tu-i mama ei de treaba , Ce sa fac ? Pusca am, cartuse am, cureaua-i lata, dar nu-s acasa …