Merge un enoriaş la preotul din sat şi îi spune:
– Părinte, stiţi… mi-a murit câinele şi aş vrea o mică înmormântare creştinească, aşa… după cum se cade.
Preotul îi raspunde:
– Măi Gheorghe, eu am avut bunăvoinţă şi te-am ascultat, dar du-te mă şi îngroapă-l undeva în pădure. Unde ai mai văzut tu înmormântare la câini, cu popă?
Pleacă Gheorghe şi revine a doua zi:
– Părinte, m-am gândit cu nevasta Paraschiva, totuşi… o mică slujbă acolo, nu se poate?
– Măi Gheorghe, du-te unde-i vrea, du-te caută-ţi pe cine-i vrea să ţi-l îngroape, du-te la păgâni şi nu mă mai bate la cap.
Gheorghe se îndreaptă spre uşă supărat şi zice:
– Apăi, dacă aşa stă situaţia,… ne-om duce prin alte părţi, dar eu cu nevastă-mea am strâns cu greu, vreo 3000 de euro pentru înmormântarea lui Azorel…
– Aaaa, păi mă, stai aşa, despre Azorică-i vorba? No stai aşa mă,… că Azorel îi câine ortodox bă.