O educatoare si-a ajutat unul dintre micutii din clasa ei sa isi ia cizmele in picioare. Tragea de cizme si impingea piciorusele copilului… insa cizmele nu intrau.
Dupa cateva minute, reusise sa il incalte si cu a doua cizma. Abia ca mai putea respira, insa era fericita. Se pregatea sa se ridice si sa mearga la catedra, cand baietelul a zis: “Doamna, le-am incaltat gresit.”
Se uita la cizme, apoi la baietel.. da, asa era. Nu i-a fost usor nici sa traga de cizme… apoi l-a ajutat din nou sa le incalte. De data aceasta le incaltase corect.
El a anuntat-o apoi: “Acestea nu sunt cizmele mele…”
Educatoarea se uita mirata la copil: “Dar ale cui sunt?”
Baietelul: “Nu stiu. Alea de acolo sunt ale mele.”
Isi musca limba pentru a nu tipa… “De ce nu ai spus asta mai devreme?”
Inca o data, ea l-a ajutat sa se descalte si apoi sa se incalte cu cizmele lui.
Nu stia daca sa rada sau sa planga… insa, in sfarsit reusise sa il incalte… si de data aceasta erau cizmele lui.
“Acum.. unde iti sunt manusile?” – a intrebat invatatoarea cu zambetul pe buze.
Baietelul: “Le-am indesat in cizme.”

Sursa: kudika.ro