Un tânăr dintr-un sat trebuia sa se căsătorească, având de-acum vârsta. Caută… caută… Se îndrăgosteşte, vine şi arată părinţilor aleasa inimii lui. Tatăl lui se uită la ea, îl luă de-o parte pe fiul său şi-l întrebă:
– De-a cui este?
– De-a lui Pavalache, tată!
– Păi, în situaţia asta nu poţi sa te căsătoreşti cu ea, fiindcă este sora. Asta, e… îmi pare rău.. ştii valurile tinereţii, eu şi cu mama ei…
Necăjit, tânărul caută o altă fată. Găseşte, aşa că o prezintă şi pe aceasta. Tatăl îl i-a deoparte:
– Este de-a lui Stroe, nu? Nu poţi să te căsătoreşti cu ea că-ţi este soră. Ştii?!? Valurile tinereţii, fiule. Îmi pare rău.
Necăjit fiul îl întreabă:
– Auzi tată? Pe fata lu’ Cristea o ştii?
– Da fiule şi ea îţi este soră!
– Dar pe-a lu’ Marin o ştii?
– Da!
– Şi-mi este tot sora?
– Da fiule! îmi pare rău.. valurile tinereţii!
Dezamăgit fiul se duce la maică-sa şi-i spune:
– Auzi mamă nu vreau să fac scandal în casă, dar tata când era tânăr era armăsarul satului! Ăsta s-a c*lcat cu toate femeile din sat. Acum când vreau să mă însor şi eu îmi spune că nu pot cu aia că mi-e soră, cu aia nu că mi-e soră… Ce să fac, că am ajuns la disperare?
– Însoară-te liniştit mamă, cu cine vrei că nici tu nu eşti băiatul lu’ tac-tu!